m-am câcat o ceaşcă de ceai
demnă de pus pe masă lângă prăjiturele,
şi am zâmbit ostentativ cu dinţii pe afară,
lăsând să mi se vadă gingiile.
- erau curate, roşii, sănătoase -
ochii mi se închideau de fiecare dată.
am fost apreciat disimulând,
însă acea apreciere era simulată.
ştiam asta, dar dacă tot începusem
nu aveam decât să-i urmez cursul.
indiferent, viaţa tot acelaşi cerc închis ar fi fost.
"într-un coş de rufe n-au ce căuta haine curate",
mi-am tot repetat,
"însă toate se murdăresc oricum, de cum le punem pe noi".
A Borkan Production
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu