Ce lume crudă -gândeşti- .. şi ce visare !
Ce curve, ce trotuare şi ce femei murdare !
O marionetă îmbolnăveşte bărbaţi şi copii,
Pe stradă tuşind sacadat placenta gri.
Cu ştrampii decupaţi şi inima de lemn
Perfuzii mentale şi viermii de sub stern
Se sparg !
Şi cioburi îi intră sub straiele de curvă trândavă,
Încet sculptează în ea imaginea de fantomă bolnavă.
Încheieturi ruginesc, iar ea mişcându-se greu
Continuă să caute pseudodragoste de zeu.
Dar pe ea.. cine s-o iubească?
Se accentuează eterna glumă cerească !
Ea e mizerie, scursură de societate erudită.
Ruj roşu, buze ciufulite, cu Dracul înrudită.
Aţe de plumb o mişcă în avanscenă,
Iar fata îşi cumpără bilet spre viaţa eternă.
E tristă.. machiajul se sparge pe părul bălai.
Fluturii în stomac miros a mucegai..
Şopteste uşor cu herpes de fată uzată,
Că actul sexual începe numai după plată.
E marioneta societăţii corupte..
Şi ea..
Măcar e sinceră fata.. spune că da!
Ea oferă dragoste lor contra cost,
Iar ei, păcătoşii, sex plătit fără rost.
Sentimentele goale, vagin cald de târfă,
Uter plăpând, substanţă amorfă.
Marioneta se rupe şi cade pe tare..
Buricul se umflă, metamorfoza începe şi doare.
Fustiţa prăfuită se rupe la colţuri,
Pâinea uscată amanet de gablonţuri.
Foame, tăcere, frig şi durere,
Îi străpung trupul cu atâta putere.
Marioneta nu mişcă, doar tace.. respiră.
Respiră speranţă în acorduri de liră.
Ce lume rea.. gândeşti, ce crud.. ce visare !
Închide ochii mult fardaţi, se scurge şi moare.
Lemn putrezeşte în ea la fel şi perfuziile rupte.
Fata şi-n moarte tot cu picioarele desfăcute.
Se naşte, trăieşte şi piere de-odată.
Bolnav e gândul la viaţa de marionetă prostituată !
zise dodi..
Under the management of “Borkan Productions”
Sursa poza
