plin de energie, dar fără idei,
doar prea confuz.
mintea-mi prea plină de mărunţei
aşa că am scos-o din uz.
mă uit în oglindă şi mă amuz,
sec.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
03
picasem din nou din ceruri, purtat printre nori de vant, si m-am trezit ca altadata cu picioarele pe pamant. asfaltul era ca-n-totdeauna: ...
-
nu mai e ca şi cum aş merge la pas, se pare că nu-i soluţie chiar pentru orice impas. şi totuşi încăpăţânarea îmi continuă, ţelul tot o viaţ...
-
Toată viaţa am locuit în blocuri, exceptând zilele sau săptămânile petrecute la ţară, când venea timpul ca pământul să fie muncit, iar pări...