picasem din nou din ceruri, purtat printre nori de vant,
si m-am trezit ca altadata cu picioarele pe pamant.
asfaltul era ca-n-totdeauna: rece, gri si dur
si starea de neliniste iar nu aveam cum sa o inlatur.
nu-mi gaseam niciodata locul, eram in general considerat nepotrivit
si tineam cu tarie la o trasatura care nu mi-ar fi adus niciun merit.
incercasem la un moment dat si ma cacasem o ceasca de ceai,
insa haina nu-mi venea bine... am aruncat-o si acum e plina de mucegai.
preferam sa-mi pastrez naivitatea si sa cred ca pot zbura
voiam ca de lucrurile simple, sincer sa ma pot bucura.
nu voiam sa devin un cinic cu sprancene mereu incruntate,
si sa-mi acompaniez propunerile copilaresti doar cu un "de ce nu se poate?"
cred ca la nevoie... intotdeauna ma va asteapta o scara,
care duce spre un nor, deasupra unei campii, pe timp de primavara;
si norul de nor legat, printr-un continuu curcubeu,
mozaic al amintirilor, ca al copilariei milieu.
abc/p
luni, 15 decembrie 2014
luni, 10 noiembrie 2014
abc
cand toata lumea joaca in contrapartida,
eu ma opresc -
imi iau gemul si am plecat.
viitorul ne cam ajunge din urma
si sfaturile trecutului rasar din nou la fiecare colt,
ca o reluare din "kevin, singur acasa"
in noaptea de craciun.
tre' sa fii mic ca sa le mai poti privi cu ochii buni inca,
in rest predictibilitatea anosta nu duce decat la iritare si frustrare,
insa acceptarea absurdului niciodata.
cand toata lumea joaca in contrapartida,
eu ma opresc -
imi iau gemul si am plecat.
incapatanarea nu duce decat la ridicol,
dar incapatanati sunt toti.
o dambla sincera nu face rau decat persoanei insasi,
in timp ce o dambla lasa tuturor.
durerea altora e mai usor de suportat
- iti ofera un fel de pseudo-superioritate asupra sortii -
insa nu si smiorcaielile lor.
si totusi, in timp, la final de zi
cel mai bine ar fi fost sa tanjesti dupa lacrimi proprii.
de bine, de rau, cu tine ramai cel mai des.
cand toata lumea joaca in contrapartida,
eu ma opresc.
imi iau gemul si am plecat.
imi caut o masuta pentru dimineata
ca sa pot taia o felie de paine proaspat coapta.
A Borkan Production
eu ma opresc -
imi iau gemul si am plecat.
viitorul ne cam ajunge din urma
si sfaturile trecutului rasar din nou la fiecare colt,
ca o reluare din "kevin, singur acasa"
in noaptea de craciun.
tre' sa fii mic ca sa le mai poti privi cu ochii buni inca,
in rest predictibilitatea anosta nu duce decat la iritare si frustrare,
insa acceptarea absurdului niciodata.
cand toata lumea joaca in contrapartida,
eu ma opresc -
imi iau gemul si am plecat.
incapatanarea nu duce decat la ridicol,
dar incapatanati sunt toti.
o dambla sincera nu face rau decat persoanei insasi,
in timp ce o dambla lasa tuturor.
durerea altora e mai usor de suportat
- iti ofera un fel de pseudo-superioritate asupra sortii -
insa nu si smiorcaielile lor.
si totusi, in timp, la final de zi
cel mai bine ar fi fost sa tanjesti dupa lacrimi proprii.
de bine, de rau, cu tine ramai cel mai des.
cand toata lumea joaca in contrapartida,
eu ma opresc.
imi iau gemul si am plecat.
imi caut o masuta pentru dimineata
ca sa pot taia o felie de paine proaspat coapta.
A Borkan Production
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
nu mai e ca şi cum aş merge la pas, se pare că nu-i soluţie chiar pentru orice impas. şi totuşi încăpăţânarea îmi continuă, ţelul tot o viaţ... -
Toată viaţa am locuit în blocuri, exceptând zilele sau săptămânile petrecute la ţară, când venea timpul ca pământul să fie muncit, iar pări...
