Îmi scot costumul de la naftalină
Şi mă îndrept către liceu,
Curtea e de lume plină,
În fruntea tuturor un "zeu".
E Ştefan, ce plebei cuvântează,
Noul an inaugurând,
Vocea groasă impresionează,
Îl domină numai un gând.
- Prosperitate noului an,
Noi doar asta ne dorim,
Şi să facem la plural “un ban" !
Băi, ce sublim..
Profesorii aliniaţi în spate,
Zâmbesc sadic elevilor,
- Ai mei or să ştie toţi carte,
Iar dacă nu mi-i omor.
[...]
Patru ani au trecut,
Şi alţii o să mai treacă,
Acesta a fost un cuvânt de început,
De la unul dintre cei care mai departe pleacă.
A Borkan Production
luni, 15 septembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
03
picasem din nou din ceruri, purtat printre nori de vant, si m-am trezit ca altadata cu picioarele pe pamant. asfaltul era ca-n-totdeauna: ...
-
sfidează timpul, sfidează ordinea firească, i-a fost de'ajuns doar să se nască. nu vrea să plece, din minte să dispară, în faţa timpu...
-
cand toata lumea joaca in contrapartida, eu ma opresc - imi iau gemul si am plecat. viitorul ne cam ajunge din urma si sfaturile trecut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu